Psalmi 69

¹Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

²Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea; am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

³Numai pot strigînd, mi se usucă gîtlejul, mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

⁴Cei ce mă urăsc fără temei, sînt mai mulţi decît perii capului meu; ce puternici sînt ceice vor să mă peardă, ceice pe nedrept îmi sînt vrăjmaşi; trebuie să dau înapoi ce n'am furat.

⁵Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea, şi greşelile mele nu-Ţi sînt ascunse.

⁶Să nu rămînă de ruşine, din pricina mea, ceice nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor! Să nu roşească de ruşine, din pricina mea, ceice Te caută, Dumnezeul lui Israel!

⁷Căci pentru Tine port eu ocara, şi îmi acopere faţa ruşinea.

⁸Am ajuns un străin pentru fraţii mei, şi un necunoscut pentru fiii mamei mele.

⁹Căci rîvna Casei Tale mă mănîncă şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine cad asupra mea.

¹⁰Plîng şi postesc, şi ei mă ocărăsc.

¹¹Mă îmbrac cu sac, şi ei mă batjocoresc.

¹²Ceice stau la poartă vorbesc de mine, şi ceice beau băuturi tari mă pun în cîntece.

¹³Dar eu către Tine îmi înalţ rugăciunea, Doamne, la vremea potrivită. În bunătatea Ta cea mare, răspunde-mi, Dumnezeule, şi dă-mi ajutorul Tău!

¹⁴Scoate-mă din noroi, ca să nu mă mai afund! Să fiu izbăvit de vrăjmaşii mei şi din prăpastie!

¹⁵Să nu mai dea valurile peste mine, să nu mă înghită adîncul, şi să nu se închidă groapa peste mine!

¹⁶Ascultă-mă, Doamne, căci bunătatea Ta este nemărginită. În îndurarea Ta cea mare, întoarce-Ţi privirile spre mine,

¹⁷şi nu-Ţi ascunde faţa de robul Tău! Căci sînt în necaz: grăbeşte de m'ascultă!

¹⁸Apropie-Te de sufletul meu şi izbăveşte -l! Scapă-mă, din pricina vrăjmaşilor mei!

¹⁹Tu ştii ce ocară, ce ruşine şi batjocură mi se face; toţi protivnicii mei sînt înaintea Ta.

²⁰cara îmi rupe inima, şi sînt bolnav; aştept să -i fie cuiva milă de mine, dar degeaba; aştept mîngîietori, şi nu găsesc niciunul.

²¹ei îmi pun fiere în mîncare, şi, cînd mi -e sete, îmi dau să beau oţet.

²²Să li se prefacă masa într'o cursă, şi liniştea într'un laţ!

²³Să li se întunece ochii, şi să nu mai vadă, şi clatină-le mereu coapsele!

²⁴Varsă-Ţi mînia peste ei, şi să -i atingă urgia Ta aprinsă!

²⁵Pustie să le rămînă locuinţa, şi nimeni să nu mai locuiască în corturile lor!

²⁶Căci ei prigonesc pe cel lovit de Tine, povestesc suferinţele celor răniţi de Tine.

²⁷Adaugă alte nelegiuiri la nelegiuirile lor, şi să n'aibă parte de îndurarea Ta!

²⁸Să fie şterşi din cartea vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!

²⁹eu sînt nenorocit şi sufăr: Dumnezeule, ajutorul Tău să mă ridice!

³⁰Atunci voi lăuda Numele lui Dumnezeu prin cîntări, şi prin laude Îl voi preamări.

³¹Lucrul acesta este mai plăcut Domnului, decît un viţel cu coarne şi copite!

³²enorociţii văd lucrul acesta şi se bucură; voi, cari căutaţi pe Dumnezeu, veselă să vă fie inima!

³³Căci Domnul ascultă pe cei săraci, şi nu nesocoteşte pe prinşii Lui de război.

³⁴Să -L laude cerurile şi pămîntul, mările şi tot ce mişună în ele!

³⁵Căci Dumnezeu va mîntui Sionul, şi va zidi cetăţile lui Iuda; ele vor fi locuite şi luate în stăpînire;

³⁶sămînţa robilor Lui le va moşteni, şi cei ce iubesc Numele Lui vor locui în ele.